„ E uşor să fii profund: ajunge să te laşi copleşit de propriile-ţi tare.”
Emil Cioran
Tot ceea ce ia forma unei Conştiinţe are un efect direct şi măsurabil asupra calităţii vieţii noastre; cu atât mai mult forma Conştiinţei de Sine.
Ceea ce vă propun în rândurile de faţă nu are pretenţia a fi o nouă filozofie de viaţă şi nu caută să înlocuiască nici o religie, nici un concept despre viaţă. Este un “JOC”.
Nu trebuie să schimbaţi nimic din ceea ce aţi devenit. Priviţi doar cu mai multă atenţie în voi şi în jurul vostru şi veţi recunoaşte imediat că şi până acum ati jucat “EU CEL DE AZI”, numai că nici o dată nu l-aţi privit aşa cum vă propun eu.
Ceea ce vă propun este o altfel de interpretare a Vieţii noastre, o interpretare mai mult sau mai puţin şocantă dar cu siguranţă greu de acceptat la prima vedere.
Chiar dacă primul Dumneavoastră gând după ce veţi citi paragrafele accentuate care urmează va fi “Nu se poate aşa ceva! N-am mai auzit la nimeni aşa o prostie! Eu n-am simţit niciodată că ar fi aşa!”, recitiţi paragrafele cu pricina şi veţi începe să realizaţi că nimic nu contrazice această viziune, totuşi naturală, despre Viaţă. Ea poate fi la fel de adevarată ca şi viziunea clasică în care ne-am născut şi în care am crescut.
Dacă am lua numai exemplul luminii, care este în acelaşi timp şi undă şi corpuscul (şi continuă şi discontinuă), sau exemplul materiei, pe care nu greşim nici dacă o privim ca fiind continuă nici dacă o privim ca fiind formată din o mulţime de discontinuităţi, vom accepta că şi alte lucruri, ce arată în mod evident continue, pot fi în acelaşi timp formate din o serie de discontinuităţi legate între ele prin ceva care determină aspectul şi calitaţile continuităţii.
Iată acum aceste paragrafe, citiţi-le cu atenţie:
Viaţa noastră este o înşiruire de zile. Fiecare zi este viaţa EU-lui care o trăieşte. Numai EU cel de azi trăiesc. EU cel de ieri este mort. EU cel de mâine nu s-a născut încă!
O viată fericită este o înşiruire de zile fericite!
Acela care citeste azi aceste rânduri nu este cel care a trăit ziua de ieri, nici acela care a trăit vreuna din zilele pe care crede că le-a trăit. El are doar amintirile acelora care a fost. Suferă sau se bucură de ceea ce au făcut cei care a fost!
În fiecare zi ne naştem moştenind trupul, amintirile, speranţele, necazurile celor care am fost. De Noi cei de azi depinde ce lăsăm moştenire celui care vom fi mâine. El este ca şi copilul nostru. De cum va fi viaţa lui, ziua de mâine, suntem responsabili noi, cei de azi!
Viaţa este ca o ştafetă. O preluăm în fiecare zi când ne trezim din somn de la cel care am fost ieri şi o predăm tot în fiecare zi, seara când ne culcăm, celui care vom fi mâine. Noi cei de azi putem să ne trăim viaţa noastră doar pentru că nici unul dintre cei care am fost, nu a pierdut ştafeta. Predarea ştafetei este şansa de a trăi a celui care vei fi mâine!
EU cel de mâine este pentru mine, EU cel de azi, ca şi întâiul născut: cel ce va resimţi primul şi cel mai tare atenţia sau neatenţia mea, responsabilitatea sau iresponsabilitatea mea. El trebuie să fie prima mea grijă!
Zilele nu se amestecă. Aşa cum nu pot exista două zile în aceeaşi zi, nu poţi trăi două zile în aceeaşi zi. Nu poţi trăi azi viaţa celui care vei fi mâine. Este însă adevărat că purtăm răspunderea pentru dacă şi cum va fi viaţa celor care vom fi. Dacă şi cum vor trăi ei depinde de Noi, Cei de azi. Ei sunt chiar mai mult decât copii noştri. Ei sunt Cei care vom fi tot aşa cum Noi suntem Cei care am fost. Viaţa lor depinde de ceea ce facem şi gândim Noi Cei de azi în aceeaşi măsură în care viaţa noastră de azi, a fost determinată de ceea ce au făcut şi au gândit Noi Cei de ieri. Totul influenţează totul!
Ai grijă Azi de cel care vei fi Mâine. S-ar putea să-i fii de fapt singurul lui sprijin, singurul lui prieten!...
Fără Ziua de Azi nu va exista Ziua de Mâine. Fără Viaţa de Azi nu va exista Viaţa de Mâine. Fără EU CEL DE AZI nu va exista EU CEL DE MÂINE!
Conform acestei viziuni, existenţa noastră, căreia până acum i-am spus Viaţă şi o priveam ca fiind o unitate, durând de la naştere până la moarte, este privită ca un şir de Vieţi, fiecare durând câte o zi, noi înşine nemaifiind o singură persoană pe durata întregii existenţe ci fiind tot atâtea persoane câte zile alcătuiesc această existenţă.
Lungul sir al zilelor noastre să îl privim ca pe un şir de vieţi. Să ne punem permanent întrebarea “Cum aş putea fi azi încât cel care voi fi mâine să aibă o viaţă mai bună, să fie mai fericit?”.
Fiecare generaţie trebuie să aibă grijă de generaţia care-i urmează, practic de copii ei. Sa facă astfel încât aceştia să nu trebuiască să se confrunte cu aceleaşi probleme sau, cel putin, să nu genereze probleme pe care să le lase în seama urmaşilor.
Nu există Om care să nu dorească pentru el, în viitor, o viaţă mai bună, care să nu fie convins că viaţa pe care o începe dimineaţa este ceea ce a lăsat în urmă cu o seară înainte, că multe din cele ce urmează să i se întâmple peste zi se datorează zilelor de dinainte. Deasemeni, nu există om care să nu fie conştient că ziua de mâine depinde în mare măsură de cele ce va face azi.
Este ceva ce nu mai trebuie demonstrat, şi anume că viitorul se naşte din trecut prin mâinile prezentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu