Partea a 7-a CONSTIINTA - CREDINTA - EVOLUTIE

Este cel putin ciudat faptul că sensul pe care am ajuns să credem că îl au Viaţa şi Evoluţia se apropie surprinzător de mult de dorinţa noastră de a dobândi Binele, Fericirea Supremă, Nemurirea.

Este mai mult decât minunat să credem că viaţa noastră nu are sfârşit, că moartea nu este altceva decât trecerea într-o altă lume, mai bună, în care fericirea este veşnică, unde îi vom reîntâlni pe cei dragi, unde dorinţele noastre de dreptate se vor realiza prin mâna Judecătorului Suprem, cei răi plătind pentru răutatea lor iar cei buni fiind răsplătiţi.

Puterea noastră de a suporta cele mai defavorabile situaţii vine din tăria de a accepta şi de a fi pregătiţi chiar şi pentru cea mai rea alternativă.

Spre exemplu, din momentul în care ne împăcăm cu ideea morţii, adică atunci când ajungem să credem cu convingere că moartea nu înseamnă sfârşitul absolut, că ceea ce preţuim cel mai mult, Conştiinţa, va dăinui şi după moarte, nimic din această lume nu mai poate fi de nesuportat deoarece dobândim încrederea şi speranţa că, măcar după moarte, vom ajunge să cunoaştem Fericirea, Dreptatea, Adevărul, Binele.

Eu am însă convingerea că, mai mult decât dorinţa de a suporta viaţa, în firea Omului stă dorinţa lui de a ieşi învingător în lupta cu aceasta şi că nu este bine să credem că viaţa ar avea un scop, oricât de frumos şi de tentant ar părea acesta, până când nu vom ajunge la un nivel de cunoaştere şi de înţelegere a vieţii care să ne poată permite formarea unei convingeri în acest sens.

Nu susţin că viaţa nu ar putea să aibă un scop precis ci doar că este de dorit să ne formăm singuri Conştiinţa existenţei acestuia, păstrându-ne discernământul, pentru simplul motiv că  existenţa sugestiei ar include riscul apariţiei Credinţei într-un „Adevăr” subiectiv.

Pentru a putea da un răspuns întrebărilor fundamentale care au însoţit Omenirea de la apariţia sa şi până în prezent privind Marele Început, Creaţia, Conştientizarea Omului şi Sensul Existenţei, religiile au avut nevoie de două miracole: Actul Creaţiei şi Conştientizarea Omului.

Oricine urmează această cale, religioasă, pentru a-şi răspunde întrebărilor fundamentale, trebuie mai întâi să ajungă să creadă, fără a putea beneficia de la început de argumente convingătoare, realitatea acestor miracole, cu alte cuvinte existenţa Creatorului.

I se promite însă că argumentele vor veni odată cu dobândirea Credinţei şi că acestea vor fi convingătoare; lucru de altfel neîndoielnic întrucât prin Credinţă se poate ajunge la Convingere iar din acest punct, calea spre formarea unei Conştiinţe este larg deschisă.

Dacă mi s-ar cere să definesc religia, aş spune că este mult adevăr îmbinat deosebit de armonios cu aspecte îndoielnice, peste care se poate trece numai prin credinţă, realizând o culme de mareţie, frumuseţe şi perfecţiune.

În realitate însă, ne vine de fapt mai uşor să preferăm această cale deoarece avem nevoie să ne ştim ocrotiţi, să avem convingerea că există cineva mai mare ca noi, un Tată al nostru, care, mai devreme sau mai târziu, ne va face dreptate. Avem nevoie să credem asta asemeni copilului care nu se poate lipsi de ocrotirea părintească.

Oare nu a venit timpul şi nu avem oare deja posibilitatea să ne maturizăm, să ne luăm destinul în propriile noastre mâini, să depăşim stadiul copilariei Umanităţii?...

Dacă vă veti hotărâ să faceţi asta, este bine să porniţi mai întâi de la conştientizarea unităţii şi armoniei care se pare că există între cele două Universuri despre care avem cunoştinţă: Universul în care ne-am născut şi Universul născut prin noi.

Vom fi poate descumpăniţi în primul moment, atunci când vom realiza că Dumnezeu ar putea să nu fie undeva în ceruri, în afara noastră, privindu-ne părinteşte, ci că el ar putea fi în fiecare dintre noi, că de fapt Dumnezeu ar fi simbolul pe care l-am dat pentru tot ce este mai bun în noi, exprimând dorinţa noastră de Speranţă, dorinţa noastră de a cunoaşte Binele, Fericirea, Nemurirea.

În realitate, depinde numai de noi a făuri Binele, Fericirea, Nemurirea aici pe Pământ, prin crearea şi asigurarea tuturor condiţiilor pentru ca tot mai mulţi Oameni să ajungă la niveluri din ce în ce mai evoluate ale Conştiinţei de Sine.

Dacă tot e să găsim un scop vieţii, evoluţiei, atunci acesta nu merită a fi altul decât realizarea deplinei armonii în procesul integrării matur înţelese a Universului din noi în Marele Univers, prin cunoaşterea cât mai profundă a modului în care acţionează Principiile şi Legile Universale.

Ceea ce ştim deocamdată sigur este că astfel de Legi şi Principii există, că au un caracter Universal care până acum nu a fost infirmat, şi că acţiunea lor se poate manifesta în bine sau în rău.

Întrucât orice bine are şi partea lui de rău şi orice rău are şi partea lui de bine, conchidem că aprecierea sensului acestor acţiuni trebuie să fie făcută cu mult discernământ.

A crede, în acest moment, mai mult reprezintă pură speculaţie.

Până la noi probe edificatoare, la care vom ajunge fără îndoială, este bine totuşi să urmăm cele mai realiste variante privind formarea Conştiinţelor, chiar dacă acest drum spre aflarea Adevărurilor va fi mai lung, chiar dacă celelalte variante ar sugera mai repede „Adevăruri” înălţătoare şi sublime. Pare greu, dacă nu chiar imposibil în multe cazuri.

Soluţia este însă extrem de simplă şi la îndemâna tuturor. Nu pare, dar este totusi foarte simplu ceea ce trebuie făcut pentru a ne elibera de sub puterea Sugestiei şi a deveni Oameni Liberi, spirite independente şi deplin stăpâne pe viaţa lor, pentru că, din fericire, natura ne-a înzestrat cu puterea de a fi Conştienţi, cu alte cuvinte de a putea avea Conştienţă.

Tot ceea ce  trebuie făcut  este efortul de a ne antrena permanent Discernământul Conştient, adică acea capacitate de a gândi independent, de a avea permanent Conştienţa trează, de a sesiza, analiza, înţelege, filtra, accepta, numai ceea ce ni se potriveşte şi, abia după acestea toate, de a asimila o Sugestie venită din afara sau din interiorul minţii noastre şi de a transfera-o în Subconştient ca Nouă Conştiinţă (Credinţă şi Convingere).

Subconştientul Uman, atât cât a reuşit să fie înţeles, are puterea de a transforma în realitate ceea ce există ca şi Conştiinţă.

“Miraculoasele puteri ale subconştientului existau dinainte ca noi să ne naştem. Înainte să ia nastere vreo biserică sau chiar lumea însăşi, aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Marile adevăruri eterne, marile principii ale vieţii preced toate religiile.

Tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă uniţi mentalul şi psihicul, focalizându-le cu putere asupra a ceea ce doriţi să manifestaţi.

Există în fiinţa umană o adevărată “mină de aur”, o bogăţie inestimabilă de unde puteţi “extrage” tot ce aveţi nevoie pentru a trăi o viaţă splendidă, fericită şi îndestulată. Mulţi oameni dorm profund, neavând nici o idee despre acest tezaur de infinită inteligenţă şi dragoste ce sălăşluieşte în ei.

O bucată de oţel magnetizată poate sa atragă şi să ridice o cantitate de fier ce cântăreşte de 12 ori mai mult decât ea, dar aceeaşi bucată de otel nu poate ridica deloc o pană. Tot astfel există două feluri de oameni: pe de o parte sunt cei “magnetizaţi”, plini de încredere şi speranţă, care ştiu că s-au născut pentru a reuşi în tot ceea ce întreprind; iar pe de altă parte sunt cei “demagnetizaţi”, plini de îndoieli şi de teamă, de incertitudini, de prejudecăţi si superstiţii. Cand se iveşte o ocazie bună aceştia îşi spun: “Dacă eşuez… mi-aş putea pierde banii … oamenii vor râde de mine ...” Acest tip de om nu va ajunge niciodată prea departe în viaţă pentru că, fiindu-i frică să înainteze, va prefera să stea pe loc.

Marele secret al reuşitei, transmis din generaţie în generaţie din timpuri imemoriale, rezidă în puterea miraculoasă , creatoare, ce sălăşluieste în subconştient, secret ţinut şi ocultat în ultimul loc în care cei mai mulţi dintre noi l-am fi căutat vreodată.” – Joseph Murphy.

Când ţi-ai format o Conştiinţă înseamnă că eşti acordat cu energia acelei Conştiinţe şi vei atrage către tine, sau te vei îndrepta spre, tot ceea ce vibrază la fel cu această Conştiinţă: oameni, fapte, împrejurări, oportunităţi, lucruri bune sau lucruri rele. Ce se aseamănă se adună!...

Suntem ceea ce ajungem să credem şi să gândim cu convingere că suntem!...

“Este un adevar universal, că tot ceea ce imprimaţi în subconştient se va exprima pe ecranul vieţii sub forma unei condiţionări, a unei experienţe sau a unui eveniment anume.

Legile subconştientului sunt legi care implică foarte mult puterea credinţei din partea unei fiinţe umane. Prin urmare, trebuie să credeţi în acţiunea sa, să credeţi chiar în uriaşa putere a credinţei. Tot ceea ce vi se întâmplă, evenimentele, condiţionările şi chiar acţiunile pe care le întreprindeţi sunt reacţii ale subconştientului la gândurile cultivate cu perseverenţă în minte.

Este important de ştiut că nu atât obiectul credinţei este esenţial, ci însăşi credinţa fermă menţinută cu tărie şi hotărâre nezdruncinată este cea care va duce la obţinerea rezultatului scontat.” - Joseph Murphy.

Ştim sigur că aceste lucruri se întâmplă la nivel individual. Ar fi posibil, unii afirmă acest lucru, să existe şi un Subconştient Colectiv, Planetar, ale cărui puteri de transformare în realitate a unei forme de Conştiinţă Colectivă ar putea fi absolut uriaşe.

Este, deci, foarte important ce fel de Conştiinţe ne formăm.

Subconştientul nu este decât un simplu executant, e adevărat extrem de puternic, care îndeplineşte cu siguranţă şi întocmai ordinele primite, dar fără capacitate de gândire proprie şi discernământ, aşa cum le cunoaştem noi.

Pentru Subconştient apariţia unei forme de Constiinţă este similară primirii semnăturii pe ordinul ce trebuie să-l îndeplinească. Credinţa pe care s-a constituit Conştiinţa respectivă este ordinul primit. Până când Credinţa nu devine Conştiinţă, ordinul nu este semnat iar fără semnătură nu există ordin, fără ordin nu se mişcă nimic.

Conştiinţa este singura semnătură pe care o recunoaşte şi o acceptă Subconstientul.

 “Priviţi in jurul vostru şi, oriunde v-aţi afla, veţi remarca uşor că marea majoritate a oamenilor trăieşte în lumea exterioară; doar cei cu adevărat iluminati se preocupă intens de descoperirea formidabilelor lumi subtile şi spirituale din interiorul lor. Amintiţi-vă că lumea interioară este formată din chiar gândurile, sentimentele şi imaginile mentale care creează lumea exterioară.

Ca urmare, singura şi adevărata putere creatoare este lumea din noi şi orice fenomen cu care ne confruntăm în exterior este de fapt creat chiar de noi înşine în mod conştient sau inconştient, în universul interior.” – Joseph Murphy.

Atenţie însă!...

Orice formă de îndoială anulează ordinul.

Aceasta deoarece apariţia îndoielii înseamnă pierderea fie a Credinţei fie a Convingerii, iar fără Credinţă ori fără Convingere nu există Conştiinţă.

Noi oamenii, avem Credinţe multe şi diferite: asupra apariţiei vieţii, asupra apariţiei Omului, asupra multor altor lucruri, mai mult sau mai puţin fundamentale. Dobândim însă Conştiinţa unui lucru numai dacă ajungem să credem cu convingere în acel lucru.

Şi Binele şi Răul îşi au sălaşul în Oameni. Apar drept consecinţe ale Acţiunilor pe care aceştia le întreprind. Întrucât Acţiunile oamenilor au la bază Credinţele lor, realizăm că este foarte important ce ajunge să creadă un Om, întrucât el va acţiona întotdeauna, atunci când o face conştient, în sensul satisfacerii propriului său Interes sau a propriei sale Credinţe.

Este însă greşit a crede că doar arătându-i că face rău sau forţându-l să nu facă acest rău putem îndrepta un om. Dacă motivaţia (interesul sau credinţa) rămâne sau reapare, pentru satisfacerea ei, omul va continua să aibă tendinţa de a nu ţine seama de efectele negative ale acţiunilor sale asupra celorlalţi.

Ştim însă că pentru satisfacerea aceleiaşi motivaţii pot fi mai multe căi. Alegerea uneia dintre ele depinde de nivelul de evoluţie al Conştiinţei de Sine a Omului respectiv, atunci când alegerea este făcută Conştient.

Cu cât calea aleasă este mai puţin distructivă cu atât înseamnă că s-a datorat unui nivel de Conştiinţă de Sine mai evoluat.