Odată aparută, viaţa caută să se autoprotejeze!
Viaţa continuă să existe datorită manifestării acestui Principiu!...
Atunci când acest Principiu, cunoscut şi recunoscut sub denumirea de Instinct al Conservării, se atrofiază, viaţa dispare. Forma brută, primordială, de manifestare a acestui Principiu constă în protejarea cu orice preţ a propriei vieţi şi apare în împrejurări specifice, cu intensitate dominantă, la toate fiinţele vii.
Până la apariţia Omului, acest Principiu nu a putut veni în contradicţie, prin forma brută în care se manifesta, cu scopul său final, acela de conservare a Vieţii în general.
Odată cu apariţia şi dezvoltarea fiinţelor inteligente şi conşţiente, formele de manifestare a acestui Principiu capătă aspecte noi, determinate de influenţa pe care începe să o exercite asupra sa noua calitate a Viului, Conştiinţa.
La Om, în urma procesului de apariţie şi dezvoltare a gândirii conştiente şi odată cu aceasta a puterii de distrugere, apare posibilitatea ca efectele acţiunii Instinctului Conservării să devină contrare menirii sale,
Pentru Umanitate nimic nu trebuie să fie mai important decât conservarea existenţei sale şi asigurarea progresului său iar aceasta nu se poate realiza prin distrugerea indivizilor care o alcătuiesc sau a condiţiilor de mediu favorabile existenţei sale!
Aparută ca o încununare a Viului, Umanitatea tinde sa evolueaze spre dispariţia sa tocmai datorită germenului cunoaşterii care, aducând-o in stadiul de a cunoaşte suficient de multe, i-a dat şi puterea de a se autodistruge sau de a se autosubjuga!...
Cursul natural, pe care l-a avut evoluţia vieţii pe Pământ, a fost în sensul apariţiei formelor vii inteligente şi conştiente. Acestea, la fel de natural, vor evolua spre autodistrugere dacă nu reuşesc în timp util să cunoască şi să înţeleagă Principiile şi Legile care guvernează şi vor guverna mereu tot ceea ce este viu.
Vom aborda în continuare tocmai acest aspect legat de influenţa pe care formarea şi dezvoltarea Conştiinţei de Sine o are asupra manifestării Instinctului Conservării întrucât, după cum vom vedea, aceasta ne priveşte în mod direct pe toţi, mai ales în perioada actuală când am ajuns la un pas de a ne autodistruge şi, ceea ce este cu mult mai grav, de a distruge viaţa aparută în acest colţ de Univers
Istoria dezvoltării Umanităţii arată că între nivelul de dezvoltare a Conştiinţei de Sine a Omului şi modul în care acţionează Instinctul Conservării există o strânsă legătură.
Conştiinţa de Sine măreşte intensitatea de manifestare a Instinctului Conservării, astfel încât, atunci când viaţa sa este în pericol, totul devine posibil pentru Omul aflat sub dominaţia acestei forme individuale de manifestare a Instinctului Conservării. Latura negativă este că, sub impulsul apărării propriei vieţi putem distruge alte vieţi.
Numim Conştientizare procesul intelectual prin care, antrenând întregul sistem al activitaţilor psihice, atât în ceea ce priveşte procesele senzoriale, primare, cât şi cele intelectuale, secundare, omul întelege sau decodifică informaţiile primite din lumea exterioară sau interioară.
În timp, pe măsura dezvoltării Conştienţei (capacitatea de Conştientizare), a apărut la om Conştiinţa apartenenţei la un grup social. Această noua formă de Conştiinţă de Sine, pe care o vom numi Conştiinţă de Grup, este o formă evoluată a Conştiinţei de Sine. Din acest moment, al apariţiei Conştiinţei de Grup, Instinctul Conservării evoluează şi el, căpătând o nouă formă de manifestare. Sub această formă îl vom numi Instinct de Conservare de Grup.
Oamenii având Conştiinţa apartenenţei la acelaşi grup, atunci când existenţa grupului este ameninţată, vor fi dominaţi de această formă nouă de manifestare a Instinctului Conservării, capabilă să o domine pe cea individuală tocmai datorită noului tip de Conştiintă de Sine apărut la membrii grupului.
Indivizii devin capabili să renunţe până şi la propria lor viaţă pentru ca grupul din care fac parte să continue să existe.
Trebuie subliniat însă că numai existenţa Conştiinţei de Grup determină indivizii să acţioneze astfel.
La acei membri ai grupului la care nu s-a format sau la care „a adormit” Conştiinţa de Grup, rămâne dominant Instinctul Conservării Individuale, şi vor acţiona ca atare.
Mergând mai departe pe firul istoriei ajungem în faza de formare a Naţiunilor şi a Statelor. Putem afirma, fără să greşim, că o Naţiune este formată atunci când în fiecare dintre indivizii care o alcătuiesc s-a cristalizat o Conştiinţă Naţională.
Conştiinţa Naţională nu este altceva decât o nouă formă de Conştiinţă de Sine, mai evoluată decât Conştiinţa de Grup.
Este interesant de făcut acum precizarea că, acelaşi motiv care determină apariţia unei Naţiuni, şi anume evoluţia Conştiinţei de Sine spre forma naţională, poate duce şi la dispariţia ei.
Naţiunile dispar sau sunt „adormite” odată cu dispariţia sau „adormirea” Conştiinţei Naţionale!
Conştiinţa Naţională, ca orice altă formă de Conştiinţă, este ceva care se poate forma, se poate dezvolta sau se poate pierde.
O naţiune este cu atât mai trainică în timp şi mai puternică cu cât Conştiinţa Naţionala a membrilor săi este mai bine întreţinută şi mai larg reprezentată. Valabilă şi reciproca!
Fără a dezvolta în amănunt subiectul, mă simt îndemnat acum să „discutăm” un pic despre relaţia dintre Conştiinţa de Sine şi Frică, anticipând poate câteva lucruri.
Conştiinţa de Sine, sub orice formă de existenţă a sa, este cu mult mai puternică decât cea mai eficace armă folosită şi în prezent pentru câştigarea controlului asupra Oamenilor, Frica, sub multitudinea formelor sale.
Frica nu are putere în faţa Conştiinţei de Sine. Frica are putere deplină numai acolo unde nu există sau unde „a adormit” Conştiinţa de Sine.
Din acest motiv simplu, bine cunoscut de conducătorii de oameni, probat şi verificat de ei de-a lungul întregii istorii a societăţii umane, folosirea Fricii în obţinerea controlului şi dominării unui grup de oameni (metodă nedistructivă de dominare şi înrobire), se face întotdeauna purtând un razboi permanent împotriva Conştiinţei de Sine (individuală, de grup, naţională, religioasă, unionala, etc.), dusă la nivelul la care există interes.
Interesant de precizat este că acest război contra Conştiinţei de Sine nu se duce prin contra-argumente pentru schimbarea formei de Conştiinţă de Sine care se manifestă ci pentru stoparea răspândirii acesteia şi distrugerea centrelor de „infecţie” prin eliminarea fizică a oamenilor sau grupurilor care au acea formă de Conştiinţă de Sine. Aceasta întrucât, după cum o să discutăm mai târziu, Conştiinţa de Sine odată formată este foarte greu de schimbat întrucât, ca si orice alta forma de Conştiinţă, se compune din Credinţă şi Convingere.
Revenind cu discuţia la Conştiinţa Naţională, se poate observa usor că şi această nouă formă de existenţă a Conştiinţei de Sine a determinat la rândul ei, după cum era şi firesc, apariţia unui nou aspect calitativ al Instinctului Conservării. În acest caz putem vorbi despre un Instinct de Conservare Naţională, capabil să domine celelalte forme, mai puţin evoluate, ale Instinctului Conservării: forma individuală şi cea de grup.
Este necesar de precizat aici faptul că apariţia Conştiinţei Naţionale nu exclude coexistenţa nici a Conştiinţei de Grup şi nici a Conştiinţei Individuale. Ele pot coexista în Om şi vor influenţa forma de manifestare a Instinctului Conservării în raport cu nivelul şi obiectul ameninţării.
Instinctul Conservării Naţionale face ca toţi indivizii care au dobândit Conştiinţa Naţională să facă totul, mergând până la sacrificiul individual sau al grupului social căruia simt că-i aparţin, pentru ca Naţiunea să supravieţuiască.
Cei care nu au ajuns la acest nivel al Conştiinţei de Sine se vor comporta după cum le va dicta Instinctul Conservării, corespunzător nivelului lor de Conştiinţă de Sine.
Fiecare, însă, dintre cele trei nivele de manifestare a Conştiinţei de Sine şi implicit a Instinctului de Conservare pot fi generatoare de conflicte interumane şi de distrugeri în urma cărora Umanitatea, viaţa în general, are de suferit. Va avea de suferit cu atât mai mult cu cât cresc capacitaţile de distrugere.
Distrugându-ne duşmanul sub impulsul Instinctului de Conservare ne-am satisfăcut Conştiinţa de Sine şi ne-am conservat existenţa dar Umanitatea a pierdut. Gândindu-ne că şi duşmanul nostru acţionează dependent de propria lui Conştiinţă de Sine ajungem la concluzia că, pentru a supravieţui, Oamenii ar trebui să caute sa-şi formeze o Conştiinţă de Sine la un asemenea nivel care să nu mai genereze conflicte distrugatoare între ei.
Organizarea societaţii in Naţiuni a asigurat o diminuare a manifestărilor brutale şi periculoase ale Instinctului Conservării Individuale sau de Grup, deoarece Conştiinţa Naţională a făcut ca indivizii şi grupurile aparţinând aceleiaşi naţiuni să se accepte şi să se sprijine reciproc, eliminându-se formele distrugătoare ale stărilor conflictuale ce pot apărea, şi care ar periclita Securitatea Naţională.
Formarea în prezent a Uniunilor de State face parte din acelaşi drum firesc al dezvoltării societăţii şi are loc tocmai datorită acţiunii Principiului Conservării, unul din cele doua Principii Fundamentale ale Viului. Prin formarea Conştiinţei Unionale, în cadrul Uniunilor de State, de Naţiuni, Rasiale, Continentale, Religioase etc., Instinctul Conservării capătă o nouă dimensiune, devenind Instinct de Conservare Unională. Efectele manifestării lui sub această formă vor duce, aşa cum este de aşteptat, la acelaşi rezultat căutat şi anume la eliminarea stărilor conflictuale distructive dintre componenţii Uniunii respective. Aceştia se vor sprijini reciproc în interesul conservării şi prosperităţii Uniunii.
Chiar şi la acest nivel însă, latura negativă, distrugătoare, de manifestare a Instinctului Conservării va continua să se manifeste. Instinctul Conservării Unionale ne poate determina, şi este cât se poate de natural acest lucru, să avem conflicte distrugătoare cu lumea din afara Uniunii căreia, în mod conştient, simţim că-i aparţinem. Acest lucru dovedeşte că nici această formă evoluată de dezvoltare a societătii, bazată pe Conştiinţa Unională, nu este cea mai bună întrucât nu elimină în totalitate conflictele distructive dintre oameni, ameninţarea asupra întregii Umanităti şi poate chiar a Vieţii.
Apare necesar ca Omenirea să se organizeze altfel, pornind de la o ridicare a Conştiinţei de Sine la nivel Uman, Planetar, Universal chiar, prin formarea şi dezvoltarea în Oameni a conştiinţei apartenenţei la tot ce este viu, la aceasta Planeta, la acest Univers parte a căruia suntem de fapt, trebuindu-ne însă atâtea milenii ca să întelegem.
În acest sens, efortul educaţional trebuie să fie orientat cu multă grijă astfel încât să nu fie stimulată latura negativă, distructivă, de manifestare a Instinctelor noastre.
Concluzionând putem spune că Instinctul Conservării poate fi în aceeaşi măsură şi deosebit de benefic dar şi deosebit de periculos pentru Omenire, pentru Viaţă în general. El însoţeşte Viaţa sub orice formă a sa, fiind o caracteristică fundamentală a Viului. Prin Conştiinţa de Sine însă, Oamenii pot modifica proporţia între binele şi răul pe care acest instinct ni le poate aduce.
Evoluţia structurilor organizatorice pe care le-a avut societatea omenească arată că Umanitatea a folosit până acum de multe ori, fără însă a întelege pe deplin motivaţia profundă, această posibilitate atunci când s-a organizat in Familii, Cete, Triburi, Naţiuni, State şi Uniuni. De fiecare dată s-a reuşit diminuarea efectelor negative, distructive, ale manifestării acestui instinct ridicăndu-l, cu ajutorul Conştiinţei de Sine, la niveluri din ce în ce mai evoluate.
Mai mult sau mai puţin conştienţi aplicam de fiecare dată această metodă care constituie singura cale de a ne salva de noi înşine. A venit timpul să o aplicăm încă o dată, acum în mod conştient, pentru a trece mai repede de drumul prăpăstios pe care ne aflăm.
Noul salt al Conştiinţei de Sine va determina în mod sigur un salt calitativ în modul de manifestare al Instinctului Conservării.
Devenind conştienţi că Viaţa este ceva deosebit de rar şi că Viaţa Inteligentă şi Conştientă este ceva cu mult mai rar, vom fi în stare să punem mai presus de orice interese pe acelea care conduc la păstrarea celei mai de preţ reusite a Universului, copilul permanentei sale frământări, Viaţa, iar în cadrul ei, Umanitatea.
Numai formându-ne, dezvoltându-ne şi întreţinându-ne acest nivel evoluat de Conştiinţă de Sine, Conştiinţa Planetară, vom putea să asigurăm păstrarea vieţii şi continua dezvoltare a Umanităţii.
Conştiinţa Planetară, care deja a început să încolţească ici–colo, va direcţiona Instinctul Conservării în sensul mobilizării energiilor şi capacităţilor oamenilor pentru găsirea căilor prin care Umanitatea şi Viaţa să nu fie distruse.
Păstrarea Vieţii pe Pământ va deveni, prin stimularea Instinctului Conservării în această direcţie, obiectivul fundamental de la care nimeni şi nicicând nu se va putea abate.
Este vizibilă în prezent tendinţa de a fi instaurată o Nouă Ordine Mondială, bazată pe conducerea Omenirii printr-o unică formă de guvernare, un Guvern Mondial. Tendinţa de evoluţie a Societătii Umane spre o noua formă, mai evoluată, de organizare la nivel Planetar este firească şi va fi soluţia rezolvării marilor probleme de supravieţuire globală ale Omenirii.
Ciudaţenia însă, a actualei desfăşurări a acestei evoluţii, este că aduce cu ea un foarte mare pericol: Sclavia Psihotronică.
Am numit Sclavie Psihotronică această nouă formă de sclavie deoarece se bazează pe manipularea psihică a Conştiinţei de Sine prin mijloace electronice.
Anomalia este că se doreşte instaurarea Noii Ordini Mondiale, practic un Guvern şi o Administraţie Planetară, dar nu în urma edificării unei Conştiinţe Planetare cât mai larg reprezentată ci, din contra, se încearcă eliminarea oricărei forme evoluate de Conştiinţă de Sine, şi instaurarea Fricii şi Amorţelii Planetare.
Chiar dacă, în varianta cea mai optimistă, vom rămâne, după toate acestea, măcar la nivelul individual de evoluţie a Conştiinţei de Sine, va fi însă din nou ca odinioară, fiecare pentru el şi cu orice preţ. Latura negativă de manifestare a celor două Instincte Fundamentale ale Viului, pe care şi noi oamenii le avem, va fi atunci deosebit de puternică.
Va fi un „nou început” pentru Omenire, începutul unei epoci în care Controlul Psihotronic va face inutil vre-un efort suplimentar al conducătorilor de a interzice gândirea, simţirea şi atitudinea independentă deoarece controlul Conştiinţelor este forma supremă de control.
Apare aici o situaţie paradoxală: lozinca fluturată este libertate şi o viaţă mai bună pentru Oameni, în vreme ce Soluţia (era să zic propusă...) implementată pas cu pas este Dictatura Financiară Mondială.
Acest paradox este similar unui alt paradox celebru, din gândirea populară: „Să faci bine cu de-a sila şi dragoste cu forţa”. Se cheamă viol!...
Aş vrea să cred însă că ceea ce-i îndeamnă pe aceia care implementează Noua Ordine Mondială, în actuala formă şi prin actualele metode, pleacă într-adevăr dintr-o Conştiinţă de Sine ce a ajuns măcar la nivel Planetar. Atunci sunt convins că din necunoaşterea unei alte căi alternative au adoptat această formă radicală de „salv-gardare” a Omenirii.
Dacă însă Noua Ordine Mondială ce se vrea astfel formată nu se doreşte a fi în beneficiul celor mulţi ci în beneficiul aceloraşi din-tot-deauna puţini şi bogaţi, atunci e bine să ştim că cea mai eficace armă de apărare, şi nu trebuie să lăsăm a ne fi luată, este Conştiinţa de Sine, ridicată la nivele din ce în ce mai evoluate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu